O zi normala din viata mea

Ma trezesc pe la 7 si deschid fereastra. Vad cum masinile defileaza ordonat cu o viteza constanta, de unde ma uit eu se vad ca pe banda. Nu se opreste niciuna si nu se aude nici un claxon. Ciudat. Imi fac repede un dus, neavasta-mea deja pregatise un mic dejun, copiii inca dorm. Din aparamentul de deasupra, locuit de o doamna din vechea aristocratie, abia daca se aude "la donna mobile", atat cat sa ma inveseleasca putin. Deschid usa liftului cu peretii tapetati cu catifea gri-bej, proaspat periata; liftul in sine miroase a sapun, a detergent, a curat; pe jos- nici o urma. Si mai ciudat. Ajung in holul de jos. De cand avem portar? Nu mai stiu, de mult, nu? "Buna dimineata, domnule!" si nu pot sa nu ii raspund voios. Doamna de la doi e pe balcon si imi face cu mana ca vrea sa imi spuna ceva; ma grabesc, dar nu atat de tare ca sa nu o astept. Ce zice? Ca ma roaga sa o iert ... ca ea m-a turnat la primarie (am daramat un perete de BCA cand am renovat apartamentul). Si ca daca vreau ar dori sa suporte jumatate din amenda..."cum, se poate? Nu-i nimic, doamna, ati facut ceea ce trebuia. Daca as fi fost un inconstient si as fi daramat un zid de beton si as fi pus in pericol tot blocul!?" Nu pot sa cred ca am spus asta... Un zambet bland i-a luminat fata... Ce femeie buna, imi zic urcand in masina. Sectoristul tine neaparat sa nu pornesc, cobor geamul si ce aud? "Ce mai faceti, dom'le, e totul in regula?" "Da, sigur, multumesc, dar de ce ma intrebati?" zic eu de parca as fi facut ceva rau fara sa stiu... "Eeeiiii, asa intreb eu pe toata lumea. N-a mai fost nici un incident pe strada asta de ani de zile, nici macar zgarieturi pe masini..., s-ar putea sa imi pierd slujba. Ha-ha- haaa! O zi buna va doresc!". Si apoi: "Aaa, am uitat ce voiam sa-va spun, domnu Vlase de la scara C m-a rugat sa va spun sa il iertati ca si-a parcat masina pe locul dvs ieri, era grabit, ce sa-i faci, se mai intampla, e OK, da?" Si pleaca voios, vorbind cu alti oameni, vecinii mei... Imi place comunitatea asta la nebunie desi nu prea inteleg ce se intampla. Ajung la intrare pe bulevard, unde am o "cedeaza trecerea" cat toata ziua. Doi soferi, nu unul, doi! ma roaga din priviri si din faruri sa le tai calea si sa ma incadrez pe prima banda...De fapt nu voiam sa o iau pe acolo dar au fost atat de politicosi ca nu am rezistat... Ajung in prima intersectie si nu trebuie sa opresc, o iau la dreapta pe o bretea suspendata (cand au facut-o nu stiu) si accelerez. Abia astept sa opresc la primul semafor de la Budapesta ca sa iau un ziar... dar nu pot sa opresc, semaforul e verde si se merge cu 70 la ora... Am ajuns la Piata Unirii, urc pe podul din dreptul magazinului Unirea si accelerez mai tare, am peste 100 la ora; politistul, cu un zambet inteligent pe fata, imi face semn, incurajandu-ma sa o calc, de ce ma misc asa incet? e doar magistrala sud-nord cu patru benzi, ce naiba... In fine acum o sa ies de pe podul aerian, sunt in fata Guvernului, aici trebuie sa incetinesc, acum am doar 90 la ora. Mereu ma incurc aici, e cam complicat cu atatea sensuri... Am un mesaj pe telefon si trebuie sa dau un OK ca sa mi se ridice o bariera si ...Yes! am reusit intrarea in tunel! Tunelul trece pe sub parcul Herastrau, e supra luminat si duce direct la aeroportul Otopeni. Uneori o iau din greseala pe deasupra parcului si ajung in Pipera... Acum trebuie sa fiu atent sa ies din tunel la bulevardul Aerogarii. Am reusit, sunt chiar langa cladirea in care lucrez. Intru in imensa parcare de la subsolul firmei mele, locul meu e liber, normal. Omul de la paza imi zambeste si isi scoate sapca, il salut si eu si fac semnul de OK... In timp ce intru in lift aud jeturile de apa care ies din tavan spalandu-mi masina... Ajung la etajul unde este biroul meu... Am doua apeluri pierdute, unul de la Presedinte. Nu imi permit sa nu ma duc imediat... intru in biroul bossului zicand "buna dimineata!" si gandindu-ma ca avem o situatie de urgenta... "Hai, intra, intra" il aud ca zice...

"O cafea, ceai, apă?" "Nu, multumesc, e OK"... "Uite ce e, zice, noi suntem foarte multumiti de ce ai facut pana acum la compania asta. Două proiecte de succes... contribuţii în altele... multa competenţa... multă experienţă, multe certificări, oamenii te urmează, te simpatizează. Ai devenit un fel de simbol al companiei. Am dori, aşa, cât se poate, să îţi arătăm că eşti important, că îţi recunoaştem meritele, munca ta de până acum, şi aşa cum avem scris în valorile noastre, recunoaştem şi recompensăm performanţa." Am ramas masca. Tot felul de tampenii (genul "mi-am facut doar datoria") imi invadeaza mintea. Nu mă asteptam. Si seful continua: "ne-am gandit sa cream o divizie noua, iar tu sa fii managerul acestei structuri. Iar salariul va fi..... acesta" zise punand-mi pe masa un plic nesigilat din care iesea o hartie pe care scria... 5.000 euro, net!

"Oooo, stati putin, nuuuu se poate... e mult prea mult ", ma trezesc eu zicand cu voce tare in timp ce în gand: "ce faci, boule!?"). Si cu urmand aceeasi voce (care imi soptea in continuare tampenii): "daca as accepta acum suma asta, as putea sa imi pierd motivatia si interesul ... as deveni dependent de suma asta, m-ar domina...imi pare rau, nu pot accepta, e prea mult".



In momentul asta m-am trezit in sunet de muzica populara. Baba aia surda de la etajul de deasupra iar a dat radioul la maxim la ora sapte! Ma duc repede sa dau drumul la apa, sa se incalzeasca, asta ia vreo 10 minute si se risipeste cam 1 metru cub de apa rece pe care o sa-l platesc drept apa calda. Ma reped in bucatarie ca sa beu o cafea cu nevasta-mea care e mai grabita ca mine. Aseara abia daca ne-am vazut, e chiar draguta altfel. O sa o cer de nevasta cand o sa am timp. Ce spun? Am facut asta demult... M-am ţăcănit de tot. Fac dusul ala, in fine, si ma grabesc spre iesire, intru in lift in care un bou agramat a scris cu markerul (reproduc exact!): "luam-ia-ti p..a in gura" (si sunt tentat sa ii corectez greselile de ortografie dar abandonez ca nu am marker rosu...), un altul a lasat o flegma imensa in colt in care dupa aia a stins si o tigara din care trasese cateva fumuri; un alt cetatean european a spart oglinda si a rupt o bucata de carton. Un miros puternic de clor mascheaza un alt miros despre care nu vreau sa stiu ce e desi banuiesc...

Ies din lift la parter unde o liota de tineri au petrecut noaptea trecuta lasand sticle sparte si sper ca pe jos e o saorma cu multa maioneza si nu voma...

Idioata de la doi) pe care o banuiesc ca m-a reclamat la primarie si am luat o amenda de 20 de milioane pe chestia asta, iese pe balcon si isi uda florile cu furtunul, apa curgand pe trecatori.

"Saru' mana" ii strig eu tare si politicos totusi. "V-as ruga sa va opriti o secunda din udatul florilor, as vrea sa ies din bloc". " Dumneata mai bine ai lasa lumea in pace si ai repara peretele la lift ca a ramas asa de cand ai reparat apartamentul". Nu ii mai spun inca o data ca de atunci l-am reparat de doua ori deja dar reusesc sa ies din scara fara sa ma ud. Ma urc in masina care tocmai constat ca a fost lovita intr-o parte cat sa se ia vopseaua... Politia trece pe strada, vede chestia asta si ma sfatuieste sa merg la accidente usoare... Incerc sa ies de pe straduta mea dar e totul blocat deja. Toata lumea claxoneaza. Chiar si politia claxoneaza. Ajung la intrarea pe bulevard si bag un colt in intersectie... patru masini claxoneaza de-odata iar soferii au o uitatura de oameni periculosi! Ma uit cu o figura de suferind cersind ingaduinta spre cei care vin pe bulevard, din stanga mea, si in sfarsit, dupa cinci minute, cineva- un autobuz- ma lasa sa intru in trafic. Pana la Budapesta merg cu 10 km la ora, am timp sa citesc ziarul. La Unirea beau restul de cafea si fumez o tigara. Vad si cativa cunoscuti, stiu unde merg si ce stil de conducere au. Dupa o ora sunt la Universitate unde mai incasez ceva claxoane si dupa inca o jumatate de ora, obosit si cu nervii in batista ajung la fantana Miorita unde totul e blocat de tot. O batranica pleaca pe jos spre Baneasa si o sa ajunga inaintea mea.

In fine, ajung la servici unde parchez chiar in fata intrarii si intru in cladire. Sub biroul meu nu s-a mai maturat de mult dar asta nu e o problema... Am trei apeluri pierdute. Unul e de la casierie (am de dat niste bani inapoi, stiu, stiu am vorbit la telefon prea mult luna trecuta) iar al doilea de la secretariat (sa dau lista cu consumabile). Al treilea... ia sa vedem... incredibil, e chiar presedintele, cine stie? Ma duc repede pana acolo in timp ce imi strang nodul la cravata... Intru si zic: "m-ati chemat?" " Da, il aud, am dori sa va ocupati de o problema, dar am dori sa terminati la timp... ultimul proiect s-a cam intins nepermis de mult..." Ma intorc in birou... si suna din nou telefonul. E tot de la Presedinte dar nu e el, e soferul lui: "As avea rugamintea sa nu mai parcati pe locul de la intrare. Va multumesc pentru intelegere. Buna ziua."