Invitatie la o cafea

Nimic nu se compara, ca efervescenta si dramatism, cu pregatirea unei petreceri sau chiar a unei simple vizite a unei persone din afara, in familia mea (mai exact a socrilor mei). Fara sa am informatii exacte, as zice ca situatia e comparabila cu pregatirile pentru inspectia vasului amiral britanic de catre insăși Majestatea Sa, Regina, in perioada imediat urmatoare confirmarii de catre reprezentantii curtii regale a desinderii Majestatii Sale. Din momentul formularii ideii de a invita pe cineva la o cafea si pana la decizia ca acea cafea sa se transforme in ospat, mai e cum mai e: ”deci, sa aranjam un pic lucrurile la locul lor” (desi daca te uiti in jur, lucrurile chiar sunt la locul lor, ba chiar ar putea sa fie putin deranjate ca sa arate a casa locuita de oameni si nu pregatita de vanzare sau inchiriere...) si apoi: ”sa vedem cu ce ii servim”. Aparent nu ar fi mare lucru de facut, poate o deplasare la un hipermarket pentru completarea proviziilor (astfel incat rezervele sa ramana intacte, cine stie , daca dupa revelion se declara embargou de produse alimentare Romaniei?! Sau daca toate magazinele se inchid brusc, neanuntat? Iar animalele domestice mor cu toatele subit sau toti taranii se apuca brusc de electronica?! Ei atunci va trebui sa ne descurcam cu ce vom avea in pivnita sau in frigidere, nu? Si astfel demersul de a completa rezerevele se justifica complet si trebuie sa te supui... In fine, pleci spre supermarket cu lista pregatita: bere, vin, apa, mancare.... Umpli kart-ul cu ce ai pe lista, dupa care auzi ca cercul invitatilor a fost largit – ”de ce sa nu ii invitam si pe cutare ca sa scapam de o grija, sa terminam pe anul asta”- ceea ce pare o stire precum cea referitoare la debarcarea din Normandia pentru nemti; interesant este ca invitatia initiala parea o placere si o oportunitate de a sta de vorba cu cei apropiati despre cum sa facem revelionul. Acum pare ca totul se transforma intr-o amenintare externa careia trebuie sa ii facem fata cu brio, fiind in joc blazonul familiei... In fine, te intorci in teatrul de operatiuni. Primul lucru care te face sa intelegi ca lucrurile s-au schimbat radical este ca ti se interzice sa intri incaltat, nici macar pana la baie nu mai poti face asta, desi natura nu are rabdare sa te dezlegi la sireturi. Bine, nici inainte nu prea ai fi avut voie sa intri incaltat, dar acest fapt se mai trece in mod obisnuit cu vederea, cu pretul redus al unei stambaturi din nas al gazdelor- de obicei catre nevasta-mea care pare a fi facuta responsabila de faptele mele si lipsa mea de educatie. Impresia este ca si-au facut din instituirea unui mediu septic pe hol un obiectiv capital. Aspiratoarele se pun in miscare, se da zapada, se face curat la caine, mopul cu dezinfectant este tras prin bucatarie si holuri si totul este sters de praf (in eventualitatea in care ar fi asa ceva).... Bineinteles ca atunci cand invitatii vor ajunge in hol si vor da sa se descalte, toata lumea va sari ca arsa, jignita profund: ”Aaaa, dar nu se poate, va rugam nu va descaltati, noi nu ne descaltam niciodata, si asa nu am avut timp sa facem curat, ca au venit copiii astia...” (adica noi) si asa mai departe, se invoca si prezenta cainelui in casa, ceea ce era de neconceput cu ceva timp in urma...